Geniul militar al lui Vlad Țepeș. Cum a pus la cale celebrul atac de noaptea din iunie 1462
Vlad Țepeș a fost unul dintre cei mai faimoși și mai controversați domnitori ai Țării Românești. Este una dintre cele mai fascinante figuri ale Evului Mediu românesc. Acesta a fost considerat, pe atunci, un oarecare venit la conducerea țării. El trebuia, de fapt, să fie o marionetă supusă grupării boierești de la acea vreme.
Vlad Țepeș era pus pe fapte mari
Vlad Tepeș era energic și hotărât să facă fapte mărețe, care să rămână în istorie, autoritatea centrală fiind cea chemată să asigure ordine, forță și prestigiu. Izvoarele istorice amintesc de întărirea armatei prin efectuarea de exerciții, aducerea de armament și de mercenari.
Vlad Țepeș fusese o vreme trimis gaj în lumea otomană și cunoștea modul în care erau folosite armele orientale dar le cunoștea și pe cele din lumea creștină. S-a pus accent în mod corect pe cavalerie, cetele mobile putând să suplinească inferioritatea numerică și să acționeze prin manevre fulgerătoare împotriva unui adversar lent și cu forțele dispersate, scrie historia.ro.
Tunurile, guri de foc ce puteau fi cu greu transportate, au fost lăsate în plan secund, mai ales că erau deosebit de scumpe. Totuși, a fost ridicat Turnul Chindiei, diferit de reconstituirea actuală și orașul Târgoviște era înconjurat cu o palisadă. Cetatea Poenari a fost consolidată și extinsă în cel mai scurt timp posibil și s-a scris că s-a folosit munca forțată a celor care l-au trădat cândva pe voievod.
Activitatea lui Vlad Țepeș nu l-a mulțumit pe sultanul Mehmed al II-lea
Activitatea domnitorului n-a fost pe gustul sultanului Mehmed al II-lea, cel ce cucerise Constantinopolul în anul 1453. Dornic să elimine autonomiile creștine, a dus o politică provocatoare și s-a ajuns la o confruntare militară începând din anul 1461. Cum forțele dunărene nu se descurcau cu valahii, a fost necesară organizarea unei expediții sultanale.
Au fost trimise porunci pentru strângerea de merinde și de trupe necesare formării și aprovizionării unei armate impresionante. Nu era padișahul mulțumit cu lucruri mărunte și tot imperiul a fost obligat să se forțeze economic în vederea satisfacerii pretențiilor celui ce visa la multă glorie militară. Ghiaurii urmau să fie pedepsiți în cel mai crunt mod și mulți gâzii urmau să fie răsplătiți cu pradă și robi.
Vlad Țepeș știa să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor. Apropierea dușmanilor de Târgoviște putea să fie încetinită prin aplicarea tacticii pământului pârjolit, obișnuită în războiul asimetric, și astfel soldații turci nu aveau de unde să strângă rezerve de hrană și nici apa nu era suficientă pentru masele de oameni și animale.
Se poate presupune că luna iunie nu era tocmai blândă în ceea ce privește temperaturile sau poate să fie deosebit de ploioasă. Cronicarii otomani n-au amintit ceva despre precipitații, ceea ce înseamnă că vremea a fost călduroasă și uscată.
Sa’adeddin a scris chiar că marele vizir Mahmud Pașa a nimerit într-o regiune unde nu era pic de apă și armata a fost însetată. Trimiterea de detașamente de cercetare și de jaf se impunea, dar misiunea militarilor era deosebit de riscantă din cauza prezenței steagurilor de călăreți români ce cunoșteau regiunea.
Chiar dacă oastea munteană era redusă din punct de vedere numeric, sultanul se temea de surprizele oferite de voievodul din Kara Eflak și ordona în fiecare seară organizarea de tabere fortificate, măsură ce indică și o teamă profundă de umbra lui Kazıklı. Este foarte periculos să-ți disprețuiești inamicul și Mehmed al II-lea a vrut să fie prevăzător.
